Cistita este o inflamație a pereților vezicii urinare cu un curs acut sau cronic. Se manifestă prin urinare frecventă și dureroasă, cu prezența puroiului în urină, cheaguri de sânge, la copii este însoțită de simptome de intoxicație, febră. Boala este comună în rândul persoanelor de orice vârstă și sex, dar mai des este determinată la femei, ceea ce este asociat cu caracteristicile anatomice ale sistemului urinar.
Simptomele cistitei
Cistita este împărțită în acută și cronică. Forma acută se caracterizează prin debut spontan și dezvoltare rapidă. Primul semn este nevoia frecventă de a urina la fiecare 20-30 de minute. Pacienții se plâng de durere în regiunea suprapubiană, durerea se extinde la perineu, organele genitale, crește odată cu presiunea asupra abdomenului, umplerea ușoară a vezicii urinare. Urinarea în sine este dureroasă cu o senzație de arsură și durere, actul se încheie cu eliberarea câtorva picături de sânge. Culoarea și transparența urinei se schimbă: arată tulbure, întunecată, cu sedimente și are un miros neplăcut. Cu un rezultat favorabil, starea de sănătate se îmbunătățește timp de 4-5 zile, timp de 7-10 zile pacientul își revine.
Cistita cronică se caracterizează prin alternarea exacerbărilor și remisiilor sau a unui curs lent continuu. Simptomele corespund formei acute, severitatea lor crește în stadiul acut.
Motivele
Pentru dezvoltarea cistitei sunt necesare anumite condiții: infecții, modificări morfologice sau funcționale ale vezicii urinare. În cele mai multe cazuri, boala este infecțioasă. Principalii agenți cauzali ai cistitei sunt E. coli, streptococul epidermic, Proteus, Klebsiella, Pseudomonas aeruginosa, enterococii. Microorganismele pătrund în cavitatea vezicii urinare din mediul extern, rinichii, mai rar din alte focare de inflamație: prin limfă, sânge, peretele deteriorat al vezicii urinare.
Un fundal favorabil pentru dezvoltarea inflamației vezicii urinare este creat de:
- hipotermie frecventă;
- urinare rară sau incompletă;
- imunitatea slăbită;
- stil de viata sedentar;
- purtarea de haine prea strâmte;
- malnutriție;
- deficit de vitamine;
- surmenaj fizic și psiho-emoțional;
- boli cronice;
- schimbarea partenerului sexual sau începutul activității sexuale;
- intervenții chirurgicale asupra vezicii urinare, prostatei;
- nerespectarea standardelor de igienă;
- impactul asupra organismului al radiațiilor, substanțelor chimice și toxice;
- tratament cu antibiotice și medicamente nefrotoxice;
- prezența corpurilor străine: tuburi de derivație a urinei, pietre la rinichi, stenturi ureterale.
În dezvoltarea cistitei, un anumit rol revine unor boli și stări patologice precum diabetul zaharat, urolitiaza, strictura Huerta la băieți/bărbați, adenom de prostată, prostatita, disbacterioza, infecțiile intestinale, bolile helmintice.
Soiuri
Cistita este clasificată după mai multe criterii:
- în aval: acută - caracterizată printr-o leziune inflamatorie a stratului mucos și submucos, iar cronică - modificările morfologice afectează stratul muscular;
- după etiologie: bacteriene (împărțite în specifice și nespecifice) și nebacteriene (chimice, medicinale, radiații, alergice);
- sub formă: primar - apar fără modificări structurale și funcționale ale sistemului urinar, secundar - se dezvoltă în condiții de disfuncție a vezicii urinare, modificări anatomice;
- după prevalenţa procesului inflamator: focal (limitat) şi total (difuz).
Diagnosticare
În diagnosticul cistitei, urologul este ajutat de manifestările clinice, rezultatele studiilor de laborator și instrumentale. Rolul principal în recunoașterea cistitei, tipului său, caracteristicilor cursului aparține analizei generale a urinei, uroculturii pentru floră, determinarea nivelului de aciditate a urinei. Conform indicațiilor, se efectuează o examinare endoscopică a mucoasei vezicii urinare (cistoscopie) sau cu raze X (cistografie), urografie de sondaj și ecografie a vezicii urinare.
Pentru a confirma/exclude cistita, specialiștii din clinicile CMRT folosesc metode moderne de diagnostic, cum ar fi:
- RMN (imagini prin rezonanță magnetică)
- Ultrasunete (ultrasunete)
- scanare duplex
- Topografia computerizată a coloanei vertebrale Diers
- Control (examinare cuprinzătoare a corpului)
- CT
La ce medic să contactați
Urologul diagnostichează și tratează boala. În funcție de cauzele și simptomele care însoțesc boala, poate fi necesar să consultați un medic ginecolog și alți specialiști.
Cum să tratezi cistita
Cursul de tratament este selectat de un urolog, uneori în colaborare cu un endocrinolog, ginecolog, specialist în boli infecțioase, gastroenterolog, chirurg și alți specialiști. În stadiul cistitei acute, pentru ameliorarea simptomelor tulburărilor dizirice, se recomandă o dietă lactate-vegetariană, restrângerea alimentelor condimentate, sărate, grase, condimentelor, proceduri termice pe zona vezicii urinare. Pentru a curăța rapid vezica urinară de toxine, bacterii, componente inflamatorii, este necesar să se întărească regimul de băut. Pe lângă apa minerală ușor alcalină, puteți bea sucuri, băuturi din fructe, compoturi, ceai verde slab.
Dintre medicamentele în tratamentul tractului urinar necomplicat, se folosesc uroantiseptice, antibacteriene, antimicrobiene, medicamente antivirale, ținând cont de tipul de agent patogen. Pentru a scăpa de durere, ameliorează spasmul muscular, opriți simptomele inflamației conform prescripției, luați analgezice, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, antispastice. În plus față de tratamentul principal, după ce semnele bolii dispar, sunt prescrise medicamente pe bază de plante, electroforeză și magnetoterapie.
În stadiul de complicații, dacă este imposibil să se vindece boala prin terapie conservatoare, îndepărtarea chirurgicală a vezicii urinare sau a zonei alterate patologic se efectuează prin rezecție, expunere cu laser, înghețare.
Complicații
Condițiile preliminare pentru dezvoltarea complicațiilor creează forme cronice și secundare. Efectele adverse posibile includ:
- deformarea sclerotică a colului vezicii urinare;
- modificări anatomice și funcționale ale vezicii urinare;
- reflux vezicoureteral (flux invers al urinei din vezică în ureter);
- peritonită;
- pielonefrită;
- inflamație a pereților uretrei.
Prevenirea cistitei
Prevenirea cistitei contribuie la:
- excluderea hipotermiei;
- prevenirea suprasolicitarii fizice și psiho-emoționale;
- alimente sănătoase și hrănitoare;
- igiena genitală;
- depistarea precoce și tratamentul infecțiilor, bolilor concomitente;
- golirea sistematică a vezicii urinare;
- întărirea imunității;
- respectarea regimului de băut.